Nu înainte, da’napoi c’aşa-i hora pe la noi…

De-i frig, de ploua, de bate vîntul prin case si buzunare, noi, moldovenii, suntem atît de optimisti încît credem ca la anu, pe vremea asta, va fi mai bine. Zi de zi suntem hraniti de iluzii si, ca niste Doni Qihoti disperati,  ne batem  aiurea cu morile de vînt. Ne bucuram de-un popsoies pus pe brazda, de o vie curatata si de o  ploaie curata. “Da, nu mai traim asa rau”, mi-a declarat într-o zi bunica-mea: “de plouat,  ne ploua, pîinica avem, pasi sî sanatate sî sie ca, în rest, o dusim noi cum o dusim”.          
             Aceasta este mare drama a poporului nostru  mioritic, care de ani buni umbla cu capul în nori si nu poate sa faca o alegere corecta. Din 90 încoace, cînd s-a strigat în gura mare ca traim într-o tara libera, independenta si suverana, pipaim si noi democratia pe toate partile dar nu pricepem prea mare lucru. Am ajuns într-un sfîrsit sa cersim mila Europei, traind o viata second-hand si avînd datorii de milioane, care ne cufunda si mai mult în noroi. Vorba poetului ” Moldova tara rupta din rai, afundata-n noroi si calcata în picioare de boi”. Cel mai trist este faptul ca nu se face nimic pentru a iesi la un liman fericit, pentru a rupe odata si pentru totdeauna acest cerc vicios, pentru a fi în rînd cu lumea. În tara asta, oameni buni au ramas cei mai curajosi, sa traiesti cu asa salarii si pensii ca la noi  este mare minune. Cei plecati însa au împînzit lumea mai “dihai” ca tiganii, muncind la negru pentru o viata mai buna. Acasa însa lasa copii, parinti batrîni, lasa în urma o tara sleita de puteri si uitata de bunul Dumnezeu. Mi-i scîrba de ignoranta puterii de la noi care face o politica nu în favoarea omului de rind, ci în favoarea capriciilor proprii. Am devenit peste noapte surzi si muti, avem deja un handicap autoimpus si autoeducat, de care greu ne vom debarasa.  Si nu suntem noi cel mai incult popor, dar suntem prea naivi ca sa deschidem ochii sa vedem încotr-o a  luat-o “caruta” noastra si cu ce birjar ne-am pricopsit. De curînd autoritatile au declarat ca gradul cel mai înalt de coruptie este în învatamînt si vor “fasi ei poreatca”. Prostie mai mare nu cred ca am auzit, o fi ea coruptia si în aceasta sfera, dar cu siguranta este la o stadie incipienta. Asta la noi este cea mai mare problema- lupta cu intelectualitatea ca, în rest, în economie,medicina, politica si sistemul judiciar e totul curat si de un alb imaculat. Cu asa mentalitate nu numai ca vom pierde trenul numit Europa, dar vom sta prostiti în gara gîndindu-ne ce  vrem. De s-ar face Stefan cel Mare, cred ca ar muri de 3 ori cînd ar vedea ca Moldova de odinioara nu este decît un miraj. Dupa ce comunistii au venit la putere bucatica asta de pamînt pazita cu sfintenie de bunii nostri stramosi s-a transformat într-un meleag al saracini, fara de viitor.