Nu înainte, da’napoi c’aşa-i hora pe la noi…

De-i frig, de ploua, de bate vîntul prin case si buzunare, noi, moldovenii, suntem atît de optimisti încît credem ca la anu, pe vremea asta, va fi mai bine. Zi de zi suntem hraniti de iluzii si, ca niste Doni Qihoti disperati,  ne batem  aiurea cu morile de vînt. Ne bucuram de-un popsoies pus pe brazda, de o vie curatata si de o  ploaie curata. “Da, nu mai traim asa rau”, mi-a declarat într-o zi bunica-mea: “de plouat,  ne ploua, pîinica avem, pasi sî sanatate sî sie ca, în rest, o dusim noi cum o dusim”.

Viaţa pentru un colţ de pîine

“Sunt cartile tineretii mele”, mi-a spus batrînica caruntita care îsi freca mîinile înghetate de frig. Uscativa,micuta si cu o privire blajina, m-a masurat din cap pîna în picioare, dar nu a îndraznit sa ma întrebe  cine sunt, de ce îi pun atîtea întrebari; doar zîmbea cu subînteles si era fericita ca are cui îi spune pasul.