Tînăr şi neliniştit

Trecu-se jumătate de an…. Părinţii în acest timp l-au dus la cele mai prestigioase clinici din Europa, dar situaţia rămînea neschimbată. Se deprinse  cu ideea că îşi va petrce viaţa într-un scaun cu rotile, refuza să facă exerciţiile prescrise de medic, la ce bun oricum calic rămînea. S-a întors la Chişinău, renunţa-se la studii. Într-o bună zi maică-sa i-a spus că timp de 3 ori pe săptămînă vor fi vizitaţi de o infirmieră care îl va ajuta să se recupereze, nu avu curajul s-o dezamăgească, zîmbea după atîtea luni şi era şi el obosit de mutre triste şi posace. Alina, aşa o chema pe infirmieră a venit chiar a doua zi.  L-a privit rece şi la informat că este angajată ca să-l ajute nu ca să fie pe post de ţap ispăşitor. I-a plăcut fata avea caracter…….